Litium speranta pentru stoparea S.L.A.

Scleroza laterala amiotrofica, cunoscuta si ca boala Lou Gehrig, se caracterizeaza printr-o pierdere (reducere) progresiva a anumitor celule nervoase ale creierului si maduvei spinarii denumite neuroni motori. Neuronii motori comanda muschii voluntari, muschi care fac posibila miscarea. SLA este o boala progresiva, invalidanta, fatala. Mersul, vorbitul, mancatul, inghititul si alte functii fundamentale devin mai dificile cu timpul. Aceste afectiuni pot cauza diferite lezari, boli si alte complicatii. Unu pana la doi oameni din 100000, dezvolta SLA in fiecare an. Barbatii sunt afectati putin mai des decat femeile. Cu toate ca poate debuta la orice varsta, este mai frecventa la varsta mijlocie si la varstnici.
Cauzele sclerozei laterale amiotrofice sunt necunoscute. Circa 5-10% din oamenii cu SLA prezinta o forma mostenita a bolii. Scleroza laterala amiotrofica nu este contagioasa. Durata bolii este in medie de 5 ani, majoritatea bolnavilor mor in primele 18 luni de boala.
Cercetatorii italieni au declarat ca au reusit stoparea SLA intrun studiu clinic. Studiul clinic a fost de mica amploare si a constat in urmatoarele: celor 16 pacienti implicate in studiu li sa administrat Riluzole (Rilutek), singurul medicament existent pentru tratarea SLA, si litium, folosit pentru stabilizarea in depresie si boala bipolara. Alti 32 de pacienti au luat numai Riluzole. Rezultatele au fost anuntate in noiembrie 2007, la o conferinta despre boala Parkinson desfasurata in Italia.
La sfarsitul celor 15 luni de testare, 30% din grupul celor care nu au luat litium au decedat. Restul au suferit un declin in medie de 50%. Din acest punct de vedere s-au incadrat in perspectivele uzuale ale bolii. Din grupul celor care au luat litium nu a decedat nimeni. In plus nu s-au inregistrat progresii semnificative ale bolii, un declin de 14% in medie.
Opt din cei 16 sunt diagnosticati cu forma mai agresiva a bolii, cea bulbara, care ataca nervii motori care coordoneaza vorbitul, mancatul si respiratul mai repede in evolutia bolii. Acesti bolnavi au perspective de supravietuire mai mici. Dupa doi ani de litium doar doi au decedat, unul de atac cardiac, iar celalalt care suferea de o forma mai avansata a bolii, din cause legate de SLA. Restul au ramas stabili, fara progresii ale bolii.
Un numar de 30 de bolnavi de SLA au inceput propriul studiu clinic international, postand evolutia lor dupa ce au inceput sa ia litium, experienta lor se gaseste pe siteul http://alslithium.atspace.com/index.html.
Nu toti isi pot permite Riluzole, care este foarte costisitor, aproximativ 600 euro pe luna, si testeaza numai litiumul. Conform unui medic specializat in SLA studiul are si parti negative, unul fiind acela ca pacientii stiau daca iau litium sau nu, ceea ce ridica un semn de intrebare, fiind posibil ca aceeia care luau si litium sa declare ca se simt bine tocmai din aceasta cauza, fiind o reactie psihologica. Al doilea aspect negativ este numarul mic de pacienti implicati in test. Numarul mic poate face ca rezultatul sa fie datorat sansei, cei 16 sa prezinte forma mai putin agresiva a bolii. Datele sunt incurajatoare, dar trebuie reluata procedura cu un numar mai mare de pacienti.
Bineinteles persoanele bolnave pot incepe testarea litiumului. Aceasta trebuie facuta sub observare medicala, cu efectuarea de teste periodice, litiumul fiind o substanta toxica. Subiectul este de urmarit, majoritatea persoanelor care s-au inscris in testarea internationala fiind in fazele initiale ale bolii si relativ tineri, de varsta mijlocie.