Recesiunile americane post WW2

Economia nu se poate dezvolta numai crescator, ciclurile economice au si coborasuri, contractii economice, panici, recesiuni sau depresiuni economice.
Economia Americana a inregistrat in secolul XIX opt astfel de fenomene economice, in secolul XX patrusprezece, inceputul secolului curent contabilizand doua recesiuni.
Daca studiem evolutia acestora dupa cel de al doilea razboi mondial, observam ca sunt relativ de scurta durata, intre 6 si 16 luni, in medie 10 si apar la periodic, multe in stransa corelatie cu conflictele militare, WW2, razboiul corean, razboiul din Vietnam.
Recesiunile moderne apar incepand cu anii 70, criza petrolului, 1980, criza iraniana si implicit a petrolului, 1990 criza irakiana si implicit a petrolului, 2000 razboiul contra terorismului, Irak si criza petrolului, 2007 ultima criza pe care personal o consider a fi aceeiasi cu criza din anul 2000. Insa prin politica dolarului slab economia a fost dopata si s-a inregistrat o crestere a produsului national brut, somajul a fost tinut sub control, insa tensiunile se acumuleaza in toata aceasta perioada.
PNG –ul inregistreaza o crestere intre cele doua recesiuni de 37% in sume curente, insa in dolari comparabili de doar de 17%.
Cresterea in acest interval s-a bazat pe credit, pe cresterea pietei imobiliare, pe o cerere artificiala si pe un dolar slab. Intre timp deficitele comerciale au fost sustinute prin finantari externe si imprumuturi luate de stat pe termen lung.
Ce este diferit acum fata de celelalte recesiuni, slaba capacitate a consumului intern de a sustine recuperarea economica, folosirea politicii dolarului slab incepe sa isi arate limitele, pentru a realize cresterea pietei interne trebuie ca exporturile sa fie impulsionate si prin cresterea competivitatii manufacturiere, nu numai prin raportul de schimb cu alte valute.
Pentru cresterea productivitatii America trebuie sa faca ori un salt tehnologic, ceea ce pe termen scurt este imposibil, ori sa scada costurile de productie in ceea ce priveste salariile, lucru realizabil, dar cu implicatii sociale.
O scadere a costurilor salariale cu cel putin 20% si implicit a nivelului de trai cu acelasi procent, ar aduce economia pe drumul spre recuperare, iar competivitatea in scurt timp poate sustine revenirea sanatoasa a economiei.
Pentru modul de viata American acesta este costul globalizarii, globalizare sustinuta de politicile SUA.
Pana in present crizele economice precedente au fost crize ciclice, justificabile economic, acum este o criza datorata politicii economice, datorata dereglementarii, in energie, telecomunictii, finante, si datorita folosirii prea indelungate a instrumentelor financiare de sustinere a economiei.
Daca recesiunea este doar din decembrie 2007, in 2010 revenirea trebuie sa fie palpabila, dar daca este din anii 2000 si a fost mascata pana in 2007, vad recuperarea mult mai anevoiaoasa, poate la sfarsitul mandatului actualului presedinte, 2013-2014 sa vedem un inceput usor al cresterii economice si prin 2020 reducerea somajului la cifre normale economic 5-6%.
Timpul ne va spune.