De ce ne mai trebuie servitori guvernamentali?

Ministrul este servitorul tarii sau statului (Oroveanu, M. – Tratat de Stiinta administratiei), in definitie suna atat de nobil, de parca odata cu inscaunarea in functia de ministru sau prim-ministru, respectivul devine o persoana morala, corecta si impartiala, gata de a-si sacrifica timpul, sanatatea si chiar familia pentru a rasplati increderea acordata.
In realitate nu este chiar asa. Pentru marea majoritate a ministrilor pre si post decembristi functia nu a fost decat o rampa de lansare. O foarte buna deschizatoare de partie in afaceri pentru respectivii si familiile lor. Foarte putini au urmat o cariera in organisme europene sau mondiale dupa iesirea din “rolul” de ministru. Tot asa foarte putini pot fi considerati oameni de stat de cariera, un exemplu ministrul transporturilor Berceanu si de ce nu guvernatorul bancii centrale.
Recesiunea globala recenta in care ne-am inamolit si din care nu mai iesim imi releva un fapt care in conditii normale e mai greu de vazut. La ce ne folosesc respectivii ministrii?
Ii platim pentru serviciile aduse cu salarii cuprinse intre 6.000 si 7.000 de lei lunar, deci aproximativ 18.000-23.000 de euro annual. Plus masina de serviciu, sofer, secretara, aparat de lucru stufos, si bine platit si el, secretarii de stat, directorii si consilierii personali mai ales. Le decontam deplasarile externe, le asiguram paza permanenta, le punem fonduri de protocol si alte fonduri la dispozitie. Cum ne servesc?
In 2008 si 2009 cand pe tot globul criza isi facea efectul, cand alte guverne luau masuri de combatere a efectelor si de impulsionare a economiei, “servitorii” nostrii ce faceau?
In primul rand ne linisteau parinteste, ca asa ceva la noi nu vine, ca balaurul verde isi devoreaza victimele numai peste mari si tari, ca la noi se vor mari pensiile si salariile, ca la noi se vor plati pensiile si salariile. Ca noi vom lua niste miliarde imprumut acolo, vreo 20, numai asa ca vrea FMI si UE sa le dea, sa scape de grija lor, ca de fapt noua nu ne trebuie. In consecinta nici masuri de combatere a crizei nu au luat, nici masuri de impulsionare a economiei nu au luat. Din contra au dat o lovitura sectorului privat, inventand un nou impozit “forfetarul” a la Roumanie.
Acum vin si taie cinic cu 25% salariile si cu 15% pensiile, cele mai mari taieri de salarii si pensii din toate tarile lumii.
Le multumesc ministrilor si primului ministru, dar pentru asa masuri simpliste nu am nevoie de serviciile lor. Prefer un contract cu o echipa de la Goldman Sachs sau Merrill Lynch, sau de la o universitate de afaceri de top din America, si va asigur ca pot face o treaba mai buna si mai eficienta decat intregul nostru guvern.
Din pacate viitorul nostrum nu suna bine, vom continua sa ii lasam pe cei din fruntea bucatelor sa ia imprumuturi in numele nostru, iar peste 10 ani cand ei se vor retrage la locuri mai caldute, pe alte continente, noi vom fi tot aici, doar ca intro situatie si mai proasta decat acum, cu bolovanul,legat de gat si pe marginea prapastiei.
P.S.
Senatorii si deputatii nostrii beneficiaza de salarii de 6.000 de lei lunar, deci aproape 18.000 de euro pe an, plus celelalte beneficii. Un senator din statul Arizona are salariul anual de 24.000 de dolari, deci pana de curand era depasit de senatorul roman, noroc de revenirea paritatii euro dolar, in favoarea dolarului.