Mitul strainului reflectat in Internetul romanesc. Tiganii.

In timp mitul evolueaza, suntem cunoscuti si integrati in sistemul european, acum mitul strainului care se impune este al strainului vrajmas, care ne ameninta, care trebuie inlaturat. Gasim pe http://www.ciorna.com/download-1946-nicolae-iorga---testamentul-politic.html un indemn al istoricului Nicolae Iorga “A venit timpul să facem aici la noi politica noastră naţională, să întrebuinţăm în viaţa noastră naţională numai elementele naţionale, să îndepărtăm pe străinul nefolositor, iar cu atât mai mult pe străinul pierzător, pe străinul ucigător şi pervertitor al neamului nostru.”
Razbate o puternica politica nationalista, o idelizare negativa a strainului, declarat nefolositor, pierzator, ucigator si pervertitor al neamului. Efectele unei astfel de retorici le vom discuta mai jos.
Intre virtutile poporului roman, gasite in exegeza lui Gheorghe Racoveanu, care beneficiaza de un cuvant innainte scris de Mircea Eliade, prima este iubirea de oaspeti. “Dintre virtuţile omeniei româneşti, cel mai des numită este IUBIREA DE OASPEŢI. Este adevărat că „a omeni” pe cineva însemnează a-l primi cu inimă deschisă, a-l ospăta şi a-i da cinstea cuvenită omului. Cu aceasta însă nu s-a spus prea mult despre omenie. Iubirea de oaspeţi nu este o virtute exclusiv românească: toate popoarele pământului se dovedesc, mai mult sau mai puţin, ospitaliere. Ceea ce caracterizează ospitalitatea românească este iubirea de străini. În casa românului, străinul, nu ai casei, primeşte ce e mai bun. Iubirea de străini - spune poporul - dar dumnezeesc. Străinul călător, care vine la tine flămând şi ostenit, trebuie primit cu dragoste de părinte: Când vine la tine străinul, întâmpină-l ca un părinte. Sau: Pe străin nu-l îndepărta de la casa ta ’nainte de a-l îndestula. Pentru român este străin nu numai omul de alt neam, ci şi omul necunoscut lui. Străin poate fi italianul, germanul, bulgarul, ca şi „frătutele” din Banat (pluralul: frătuţi) ori „ungureanul” (român din Transilvania).”
Sursa: http://www.spiritromanesc.go.ro/GhRacoveanu.html
Cele doua pozitii sunt contradictorii, dar demonstreaza evolutia semnificatiei unui mit in timp.
Respingerea strainilor este bine ilustrata de mitul tiganului, redat in Revista Arca din Arad, de catre Vasile Sarandan: “Printre popoarele Europei a aparut intr-o zi, brusc, unul despre care nu se poate sti de unde a venit. S-a abatut asupra continentului nostru fara dorinta de a-l cuceri, dar si fara sa-i ceara permisiunea de a locui in el. Nu voia sa stapaneasca si refuza sa se supuna. Nu voia sa daruiasca nimic, dar nici nu primea nimic. N-a marturisit de pe ce coclauri africane sau asiatice descindea, nici ce nevoi il sileau sa caute alte lumi sub cer... Tiganul nu intelege cum poti prefera un acoperis - oricat de frumos construit - boltilor inalte ale cerului. Autoritate, lege, regula, precept, principii, datorie, obligatii ii sunt notiuni si lucruri inacceptabile" (Franz Liszt)
De origine din India, aceasta semintie care a cucerit intraga Europa, a fost cel mai ades respinsa de popoarele europene, declarata vinovata de relele existente si gasita tap ispasitor. Nici stilul lor de viata, micile furturi facute, comportamentul antisocial, scandalurile, violurile, crimele nu le-au fost buni avocati.
“De la mitul tiganului care a batut in piroane mainile si picioarele Mantuitorului Isus Cristos, trecand prin rromii hoti de copii si mancatori de carne de om si ajungand la tiganul "frate cu dracu", mereu bietii oameni au fost acuzati ca ei ar fi la originea holerei, ciumei, secetei (tiganii caramidari se pricepeau "sa lege ploile") ori pelagrei. Ori de cate ori o pacoste se abatea asupra tarii, cele mai la indemana victime erau strainii, apatrizii, adica tiganii si evreii. Reichstag-ul din Freiburg im Bresgau ii acuza in 1498 spionaj in solda turcilor, inchzitia catolica ii declara principalii actanti ai Sabaturilor vrajitoresti. Ca atare, nu de putine ori rromii sunt arsi pe rug ca vraci, dupa ce in prealabil au fost torturati nemilos spre a marturisi colaborarea cu Lucifer. Alti imparati si regi europeni "ceva mai toleranti" au poruncit uciderea doar a barbatilor rromi iar femeilor si copiilor sa li se taie urechile. Peste ani, persecutia va atinge punctul culminant in al doilea razboi mondial, cand au fost exterminati peste doua milioane de rromi, o parte provenind din Romania, condusa pe atunci de maresalul Ion Antonescu.”
Ideile ucid, a se vedea stalinismul, nazismul si alte ismuri.