Mitul strainului reflectat in Internetul romanesc. Evreii.

Andrei Oisteanu cercetator in etnologie, antropologie culturala si istoria religiilor, puncteaza in studiile sale ca pentru societatea romaneasca din secolele XIX si XX strainul prin excelenta este evreul. Conform autorului comparativ cu alti straini etalon, maghiarul, turcul, neamtul iese in evidenta modul in care tiganul si evreul sunt vazuti, compact ca un bloc, nu un tigan fura, ci tiganii fura, nu un evreu face afaceri, ci evreii fac afaceri. Evreilor automat li se asociaza un sir de “virtuti”, de rele, de vini, incepand cu pacatul originar, acela de al fi vandut si ucis pe Isus.
Conform lui Oisteanu: “Imaginea strainului in cultura traditionala este foarte puternica, pentru ca vine dintr-o memorie colectiva si cu prestigiul unor prejudecati transmise din generatie in generatie. Buna parte dintre prejudecati si clisee sint asimilate in prima copilarie, o data cu asimilarea limbii materne si cu traditiile neamului. Mitologia strainului este atit de puternica si de persistenta pentru ca se cantoneaza intr-o zona abisala a mintii, in care ratiunea nu prea poate sa intervina. De aceea, societatile moderne se simt cvasi-neputincioase in fata acestui tip de mentalitate traditionala. Trebuie multe decenii si secole de modernitate, de educatie prin scoala, mass-media etc., de comportament rational si de atitudine democratica pentru a se reusi dizlocarea constructiei de beton armat a cliseelor xenofobe. Este vorba de o gindire latenta si pasiva, care poate fi oricind trezita, activata si manipulata. Aici este problema-cheie. Exista profesionisti care stiu sa o faca de minune, care cunosc orizontul de asteptare si pamintul fertil al gindirii stereotipe si stiu cind, cit si ce sa spuna pentru a trezi energii nebanuite si pentru a le manipula in scopuri politice, economice sau religioase. Asa se explica succesul citeodata surprinzator al anumitor miscari politice, in anumite momente ale istoriei. Nazismul a mizat masiv pe aceasta arma, la fel si miscarile neonaziste sau nationaliste de azi, care stiu sa manipuleze diversele stereotipuri xenofobe. In aceste cazuri, se practica un fel de feedback cultural. Maestrii manipularii reiau clisee specifice mentalitatii traditionale, le reformuleaza, le reactiveaza, le ideologizeaza si, multiplicate prin presa, le retransmit cu o forta inmiita in chiar spatiul cultural care le-a generat. Efectul poate fi devastator.”
Efectele sunt devastatoare, de la holocaust, la crimele din Iugoslavia vecina, la uciderile in masa din Darfur Sudan, in urma cu cativa ani in Somalia si lista nu se va opri aici, si nici prea curand. Tot timpul motivatiile crimelor sunt existenta celorlalti, vazuti ca straini si ca periculosi pentru etnia, temporar, majoritara.
In cazul evreilor pe langa acuzele de natura religioasa de al fi predat romanilor pe Isus si de al fi destinat mortii, mai intalnim in lista viciilor leit-motivele economice, camatari nemilosi, negustori vicleni si mercantili, si motivatia complotului universal, evreii conduc lumea, indiferent cine este presedintele ales, mai ales in Statele Unite.
Sursa: http://www.observatorcultural.ro/Imaginea-celuilalt.-Legende-si-stereotipuri.-Interviu-cu-Andrei-OISTEANU*articleID_4746-articles_details.html
Din comentariul facut in Romania Libera lucrarii lui Andrei Oisteanu (http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?step=articol&id=5970), redau mai jos:
“Toleranţa la români, unul dintre clişeele cele mai îndrăgite de intelectualii extremişti, se pare că a fost mai mult teoretizată decît pusă în practică în epoca modernă, atît de politicieni cît şi de jurnalişti sau de reprezentanţii B.O.R. Din anul 1831, regulamentele organice au legiferat antisemitismul în Principatele Române, impunînd principiul apartenenţei la creştinism ca o condiţie sine qua non a acordării drepturilor civile şi politice. Prima Constituţie a României, cea din 1866, continua pe aceeaşi linie, împiedicînd peste o jumătate de secol emanciparea politică a evreilor prin articolul 7, în care se afirma negru pe alb că "numai străinii de rit creştin pot dobîndi calitatea de român." Abia prin Constituţia din 1923 li s-a recunoscut evreilor şi celorlalţi minoritari necreştini drepturile civile şi politice, dar prin rapida ascensiune a legionarilor, această victorie a democraţiei române interbelice avea să sfîrşească într-o baie de sînge, prin acele pogromuri, deportări şi exterminări în masă din perioada regimului Antonescu. Din păcate -consideră autorul-, în afară de politicienii extremişti A.C. Cuza, Nicolae C. Paulescu, Octavian Goga, Corneliu Zelea Codreanu, Mihai şi Ion Antonescu, ş.a., la această demonizare a evreului, act care a culminat cu "soluţia finală", au contribuit şi mulţi intelectuali români de marcă, scriitori, savanţi sau publicişti precum B. P. Hasdeu, Ion Ghica, Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Nicolae Iorga, Nichifor Crainic, Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica, Vasile Conta, Nae Ionescu, Simion Mehedinţi, ş.a. Adevăruri care trebuie să fie cunoscute de generaţiile tinere, dar nu cred că asta ar însemna că cei de mai sus trebuie să fie expulzaţi din cultura română sau să ne fie teamă să-i nominalizăm pe listele oficiale ale marilor valori naţionale, aşa cum a sugerat Tony Jundt, în articolul "'România, la fundul grămezii", publicat în 2001 în "The New York Review of Books". De altfel, în analiza sa destul de exactă şi de bine informată asupra situaţiei României, politologul american, după ce mai întîi îi pune la index pe Mircea Eliade şi Emil Cioran, spre sfîrşitul materialului îi citează copios cu fraze care-i aşează într-o lumină mai favorabilă.”
Printre incitarile impotriva evreilor facute in tarile romanesti amintim, din acelasi articol: “În 1710, la Tîrgu Neamţ, "un călugăr a înscenat un aşa-zis omor ritual al evreilor", iar în 1803, la Iaşi, mitropolitul Moldovei, Iacob Stamate, patrona apariţia unui text antisemit, "Înfruntarea jidovilor asupra legii şi a obiceiurilor lor". În 1903, la Chişinău, P.A. Cruşevan, episcop ortodox, "a turnat gaz peste focul pogromului" soldat cu 50 de morţi, sute de răniţi, 800 de case şi 600 de prăvălii distruse şi prădate. Printre primii care au vorbit la noi despre necesitatea exterminării evreilor a fost un preot ortodox, Irineu Mihălcescu, mitropolitul Moldovei şi Sucevei, în cartea sa "Teologia luptătoare" (1913). Andrei Oişteanu semnalează un fapt care spune multe despre continuitatea în intoleranţă a unor prelaţi ortodocşi: volumul amintit a fost reeditat în anii '90 de către Episcopia Huşilor, cu binecuvîntarea P.S. Eftimie.” Deasemenea “frumoasele fresce ale Judecăţii de Apoi de la Probota, Humor, Moldoviţa, Voroneţ, ş.a., în care soborul evreiesc, în frunte cu Moise, figurează printre locatarii stabili ai Infernului. Autorul studiului remarcă totuşi că iconografia creştin-ortodoxă a fost mai puţin incitatoare în comparaţie cu cea catolică din Europa de Vest.”
Din pacate lucrurile nu au ramas la stadiul de disputa religioasa, de discutie academica, si au degenerat in deportari, lagare de concentrare, holocaust.
Toate plecand si de la teama de “strain”, teama exacerbata atat in Romania. cat mai ales in Germania, o tara cu mult mai civilizata si mai integrata in cultura mondiala decat noi.