Fiecare persoana are spatiul sau privat, locul unde se simte bine, situatiile pe care le prefera, muzica, filmele, cartile favorite. In viata de zi cu zi, relationam, cu membrii familiei, cu prietenii, cu colegii de scoala, serviciu, vecini sau persoane intalnite intamplator.
Toate aceste relatii creaza un sistem de cercuri concentrice, mai apropiate sau mai indepartate de subiectul relatiilor. Primul cerc este acela al singuratatii, al propriei persoane, si de aici porneste reteaua sociala.
Daca suntem integrati intr-un sistem vom accepta mai greu alte intrari in acest sistem sau numai pe termen scurt, in anumite situatii specifice.
O noua relatie este greu de stabilit si datorita temei de a fi respins sau respinsa.
Faptul de a nu fi multumit de felul in care arati, adauga un alt bolovan care te retine de la a face noi relatii sociale.
Bineinteles intimitatea nu presupune in toate cazurile si existenta relatiilor sexuale, dar cel mai des duc acolo.
Iesirea dintro relatie de intimidate se face mai usor decat intrarea in acea relatie.
De aici si retinerea demararii altor relatii. Bineinteles odata cu trecerea de varsta adolescentei criteriile de admitere in cercul de prieteni devin mai ferme si mai clare.
Diferenta de varsta este si ea o bariera in stabilirea de noi relatii, deja o decada diferenta inseamna alt bagaj de cunostinte, de obiceiuri, de modus vivendi.
Probabil ca un numar de 500 de persoane poate acoperii cu prisosinta numarul total al persoanelor cunoscute in viata. Persoane cu care am schimbat cateva vorbe, de cel putin una doua ori in viata, exclud persoanele intalnite in tren, plaja sau pe trotuare cu care nu vorbim ci doar le vedem in trecere. Includ normal membrii familiei, prietenii, colegii de scoala, facultate, armata sau serviciu. Deasemenea nu numar persoanele intalnite in cadrul serviciului, cum ar fi pacientii pentru medic sau clientii pentru casiera magazinului din “colt”.
Acest numar de cunoscuti acopera destul de bine numarul de locuitori dintr-o localitate obisnuita, in care daca nu i-am depasi granitele, am cunoaste tot acelasi numar de persoane, doar ca mai bine.
Probabil genetic suntem programati pentru a asimila acest grad de sociabilizare.
Asta nu ne opreste sa fim curiosi, dar curiozitatea se duce spre cunoasterea de locuri, mai mult decat de oameni, spre turism, decat spre discutii cu necunoscuti, spre filme si documentare, decat trairea propriilor “aventuri”.
That all, for now.
sâmbătă, 23 februarie 2008
duminică, 17 februarie 2008
Un ramas bun Leo Greene
Una din ideile filozofilor este si aceea despre transparenta, despre viata traita in vazul public, fara ascunzisuri, fara secrete. Spiritul poate fi relevat de scrierile persoanei, iar pentru rest sa creat ideea de casa de sticla, unde nimic nu este ascuns.
Iluzionisti moderni au transpus ideea in viata de zi cu zi, va aduceti aminte de cele peste 40 de zile traite in cutia de sticla deasupra Tamisei, de experimentele sociale in care subiectii isi desfasoara viata in interiorul unui mare magazin de mobila, la vedere, sau de expunerea la zoo, pentru a vedea cum ne sta inchisi, precum celelalte animale salbatice expuse acolo.
O alta forma de transparenta se dezvolta pe spatiul web, pe bloguri, forumuri, prin comentariile apendice ale articolelor de presa si prin web siteuri dedicate expunerii vietii si mortii celor dragi, bolnavi de boli incurabile, expunere destinata de a ajuta toti ceilalti oameni care sufera de aceasi boala, macar cu experienta personala.
Aceste randuri sunt un ramas bun de la acela care a fost pana vineri 15.02.2008, Leo Greene, jurnalist si videograf la o publicatie din SUA si care in august 2006 a fost diagnosticat cu Scleroza Laterala Amiotrofica. Corpul lui Leo a pierdut batalia cu boala, spiritul lui nu. Incepand cu august 2006 Leo, sprijinit de ziarul unde lucra, a postat articole despre boala si evolutia ei, despre curele pe care le-a incercat, despre descoperirile medicale, atatea cate au fost, a postat fotografii de la actiunile de constientizare despre aceasta boala, mici filme video in care apare si el, involutia indusa de boala este terifianta. Leo a luptat, a expus lupta si viata sa pentru a ajuta, a raspuns la mesaje, a incurajat, a consolat, a fost un adevarat om.
Multumim Leo.
Postarile sale pot fi gasite pe : http://www.dailybulletin.com/leosstory
Ramas bun.
Iluzionisti moderni au transpus ideea in viata de zi cu zi, va aduceti aminte de cele peste 40 de zile traite in cutia de sticla deasupra Tamisei, de experimentele sociale in care subiectii isi desfasoara viata in interiorul unui mare magazin de mobila, la vedere, sau de expunerea la zoo, pentru a vedea cum ne sta inchisi, precum celelalte animale salbatice expuse acolo.
O alta forma de transparenta se dezvolta pe spatiul web, pe bloguri, forumuri, prin comentariile apendice ale articolelor de presa si prin web siteuri dedicate expunerii vietii si mortii celor dragi, bolnavi de boli incurabile, expunere destinata de a ajuta toti ceilalti oameni care sufera de aceasi boala, macar cu experienta personala.
Aceste randuri sunt un ramas bun de la acela care a fost pana vineri 15.02.2008, Leo Greene, jurnalist si videograf la o publicatie din SUA si care in august 2006 a fost diagnosticat cu Scleroza Laterala Amiotrofica. Corpul lui Leo a pierdut batalia cu boala, spiritul lui nu. Incepand cu august 2006 Leo, sprijinit de ziarul unde lucra, a postat articole despre boala si evolutia ei, despre curele pe care le-a incercat, despre descoperirile medicale, atatea cate au fost, a postat fotografii de la actiunile de constientizare despre aceasta boala, mici filme video in care apare si el, involutia indusa de boala este terifianta. Leo a luptat, a expus lupta si viata sa pentru a ajuta, a raspuns la mesaje, a incurajat, a consolat, a fost un adevarat om.
Multumim Leo.
Postarile sale pot fi gasite pe : http://www.dailybulletin.com/leosstory
Ramas bun.
sâmbătă, 9 februarie 2008
Litium speranta pentru stoparea S.L.A.
Scleroza laterala amiotrofica, cunoscuta si ca boala Lou Gehrig, se caracterizeaza printr-o pierdere (reducere) progresiva a anumitor celule nervoase ale creierului si maduvei spinarii denumite neuroni motori. Neuronii motori comanda muschii voluntari, muschi care fac posibila miscarea. SLA este o boala progresiva, invalidanta, fatala. Mersul, vorbitul, mancatul, inghititul si alte functii fundamentale devin mai dificile cu timpul. Aceste afectiuni pot cauza diferite lezari, boli si alte complicatii. Unu pana la doi oameni din 100000, dezvolta SLA in fiecare an. Barbatii sunt afectati putin mai des decat femeile. Cu toate ca poate debuta la orice varsta, este mai frecventa la varsta mijlocie si la varstnici.
Cauzele sclerozei laterale amiotrofice sunt necunoscute. Circa 5-10% din oamenii cu SLA prezinta o forma mostenita a bolii. Scleroza laterala amiotrofica nu este contagioasa. Durata bolii este in medie de 5 ani, majoritatea bolnavilor mor in primele 18 luni de boala.
Cercetatorii italieni au declarat ca au reusit stoparea SLA intrun studiu clinic. Studiul clinic a fost de mica amploare si a constat in urmatoarele: celor 16 pacienti implicate in studiu li sa administrat Riluzole (Rilutek), singurul medicament existent pentru tratarea SLA, si litium, folosit pentru stabilizarea in depresie si boala bipolara. Alti 32 de pacienti au luat numai Riluzole. Rezultatele au fost anuntate in noiembrie 2007, la o conferinta despre boala Parkinson desfasurata in Italia.
La sfarsitul celor 15 luni de testare, 30% din grupul celor care nu au luat litium au decedat. Restul au suferit un declin in medie de 50%. Din acest punct de vedere s-au incadrat in perspectivele uzuale ale bolii. Din grupul celor care au luat litium nu a decedat nimeni. In plus nu s-au inregistrat progresii semnificative ale bolii, un declin de 14% in medie.
Opt din cei 16 sunt diagnosticati cu forma mai agresiva a bolii, cea bulbara, care ataca nervii motori care coordoneaza vorbitul, mancatul si respiratul mai repede in evolutia bolii. Acesti bolnavi au perspective de supravietuire mai mici. Dupa doi ani de litium doar doi au decedat, unul de atac cardiac, iar celalalt care suferea de o forma mai avansata a bolii, din cause legate de SLA. Restul au ramas stabili, fara progresii ale bolii.
Un numar de 30 de bolnavi de SLA au inceput propriul studiu clinic international, postand evolutia lor dupa ce au inceput sa ia litium, experienta lor se gaseste pe siteul http://alslithium.atspace.com/index.html.
Nu toti isi pot permite Riluzole, care este foarte costisitor, aproximativ 600 euro pe luna, si testeaza numai litiumul. Conform unui medic specializat in SLA studiul are si parti negative, unul fiind acela ca pacientii stiau daca iau litium sau nu, ceea ce ridica un semn de intrebare, fiind posibil ca aceeia care luau si litium sa declare ca se simt bine tocmai din aceasta cauza, fiind o reactie psihologica. Al doilea aspect negativ este numarul mic de pacienti implicati in test. Numarul mic poate face ca rezultatul sa fie datorat sansei, cei 16 sa prezinte forma mai putin agresiva a bolii. Datele sunt incurajatoare, dar trebuie reluata procedura cu un numar mai mare de pacienti.
Bineinteles persoanele bolnave pot incepe testarea litiumului. Aceasta trebuie facuta sub observare medicala, cu efectuarea de teste periodice, litiumul fiind o substanta toxica. Subiectul este de urmarit, majoritatea persoanelor care s-au inscris in testarea internationala fiind in fazele initiale ale bolii si relativ tineri, de varsta mijlocie.
Cauzele sclerozei laterale amiotrofice sunt necunoscute. Circa 5-10% din oamenii cu SLA prezinta o forma mostenita a bolii. Scleroza laterala amiotrofica nu este contagioasa. Durata bolii este in medie de 5 ani, majoritatea bolnavilor mor in primele 18 luni de boala.
Cercetatorii italieni au declarat ca au reusit stoparea SLA intrun studiu clinic. Studiul clinic a fost de mica amploare si a constat in urmatoarele: celor 16 pacienti implicate in studiu li sa administrat Riluzole (Rilutek), singurul medicament existent pentru tratarea SLA, si litium, folosit pentru stabilizarea in depresie si boala bipolara. Alti 32 de pacienti au luat numai Riluzole. Rezultatele au fost anuntate in noiembrie 2007, la o conferinta despre boala Parkinson desfasurata in Italia.
La sfarsitul celor 15 luni de testare, 30% din grupul celor care nu au luat litium au decedat. Restul au suferit un declin in medie de 50%. Din acest punct de vedere s-au incadrat in perspectivele uzuale ale bolii. Din grupul celor care au luat litium nu a decedat nimeni. In plus nu s-au inregistrat progresii semnificative ale bolii, un declin de 14% in medie.
Opt din cei 16 sunt diagnosticati cu forma mai agresiva a bolii, cea bulbara, care ataca nervii motori care coordoneaza vorbitul, mancatul si respiratul mai repede in evolutia bolii. Acesti bolnavi au perspective de supravietuire mai mici. Dupa doi ani de litium doar doi au decedat, unul de atac cardiac, iar celalalt care suferea de o forma mai avansata a bolii, din cause legate de SLA. Restul au ramas stabili, fara progresii ale bolii.
Un numar de 30 de bolnavi de SLA au inceput propriul studiu clinic international, postand evolutia lor dupa ce au inceput sa ia litium, experienta lor se gaseste pe siteul http://alslithium.atspace.com/index.html.
Nu toti isi pot permite Riluzole, care este foarte costisitor, aproximativ 600 euro pe luna, si testeaza numai litiumul. Conform unui medic specializat in SLA studiul are si parti negative, unul fiind acela ca pacientii stiau daca iau litium sau nu, ceea ce ridica un semn de intrebare, fiind posibil ca aceeia care luau si litium sa declare ca se simt bine tocmai din aceasta cauza, fiind o reactie psihologica. Al doilea aspect negativ este numarul mic de pacienti implicati in test. Numarul mic poate face ca rezultatul sa fie datorat sansei, cei 16 sa prezinte forma mai putin agresiva a bolii. Datele sunt incurajatoare, dar trebuie reluata procedura cu un numar mai mare de pacienti.
Bineinteles persoanele bolnave pot incepe testarea litiumului. Aceasta trebuie facuta sub observare medicala, cu efectuarea de teste periodice, litiumul fiind o substanta toxica. Subiectul este de urmarit, majoritatea persoanelor care s-au inscris in testarea internationala fiind in fazele initiale ale bolii si relativ tineri, de varsta mijlocie.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
