Cercurile intimitatii.

Fiecare persoana are spatiul sau privat, locul unde se simte bine, situatiile pe care le prefera, muzica, filmele, cartile favorite. In viata de zi cu zi, relationam, cu membrii familiei, cu prietenii, cu colegii de scoala, serviciu, vecini sau persoane intalnite intamplator.
Toate aceste relatii creaza un sistem de cercuri concentrice, mai apropiate sau mai indepartate de subiectul relatiilor. Primul cerc este acela al singuratatii, al propriei persoane, si de aici porneste reteaua sociala.
Daca suntem integrati intr-un sistem vom accepta mai greu alte intrari in acest sistem sau numai pe termen scurt, in anumite situatii specifice.
O noua relatie este greu de stabilit si datorita temei de a fi respins sau respinsa.
Faptul de a nu fi multumit de felul in care arati, adauga un alt bolovan care te retine de la a face noi relatii sociale.
Bineinteles intimitatea nu presupune in toate cazurile si existenta relatiilor sexuale, dar cel mai des duc acolo.
Iesirea dintro relatie de intimidate se face mai usor decat intrarea in acea relatie.
De aici si retinerea demararii altor relatii. Bineinteles odata cu trecerea de varsta adolescentei criteriile de admitere in cercul de prieteni devin mai ferme si mai clare.
Diferenta de varsta este si ea o bariera in stabilirea de noi relatii, deja o decada diferenta inseamna alt bagaj de cunostinte, de obiceiuri, de modus vivendi.
Probabil ca un numar de 500 de persoane poate acoperii cu prisosinta numarul total al persoanelor cunoscute in viata. Persoane cu care am schimbat cateva vorbe, de cel putin una doua ori in viata, exclud persoanele intalnite in tren, plaja sau pe trotuare cu care nu vorbim ci doar le vedem in trecere. Includ normal membrii familiei, prietenii, colegii de scoala, facultate, armata sau serviciu. Deasemenea nu numar persoanele intalnite in cadrul serviciului, cum ar fi pacientii pentru medic sau clientii pentru casiera magazinului din “colt”.
Acest numar de cunoscuti acopera destul de bine numarul de locuitori dintr-o localitate obisnuita, in care daca nu i-am depasi granitele, am cunoaste tot acelasi numar de persoane, doar ca mai bine.
Probabil genetic suntem programati pentru a asimila acest grad de sociabilizare.
Asta nu ne opreste sa fim curiosi, dar curiozitatea se duce spre cunoasterea de locuri, mai mult decat de oameni, spre turism, decat spre discutii cu necunoscuti, spre filme si documentare, decat trairea propriilor “aventuri”.
That all, for now.