Primar general sau Presedinte, cruciada ramane aceiasi.

Din pacate exercitiul electoral romanesc nu presupune si prezentarea unui program, a unei agende, sau macar a unor intentii, astfel ca votam si dupa aceea respectivii alesi pot face tot ce vor, doar nu si-au luat vreun angajament fata de votanti.
La nivel guvernamental predomina modelul pompierului, al prim ministrului care fuge acolo unde arde, care mobilizeaza caratorii de tulumba pentru a stinge incendiul.
Totusi dupa 3 mandate, doua in fruntea tarii, unul in fruntea Bucurestiului, activitatea politica a presedintelui Basescu arata o linie directoare.
Atunci cand era in fruntea primariei generale se lupta cu chioscurile, erau vremurile glorioase ale chioscariadei, intai in Bucuresti, apoi in toata tara, sau ma rog la Craiova.
Din presa vremii: “Nu dispar, ci se transforma: un lant de chioscuri din Craiovita Noua au fost demolate, bucata cu bucata, pentru a fi ridicate din nou. Patronii au fost obligati sa treaca la investitii din cauza ca tarabele nu se mai asortau cu catedrala cartierului. “A se retine, nu se mai asortau cu catedrala cartierului. In Bucuresti actiunea chioscurile era condusa de primarul general, in Craiova de pedelistii locali.
In esenta aceasta cruciada este un atac asupra micilor inteprinzatori, impotriva micii initiative private, a celor mai oropsite IMM-uri care exista in capitala.
Dar timpul a trecut si marele Primar general a ajuns marele Presedinte.
Masura anticriza luata in anul 2009, una din cele importante, sau asa a fost prezentata, a constat in introducerea impozitului asa zis forfetar. Daca in urma chioscariadei au suferit srl-urile posesorilor de chiosc, in urma forfetarului au fost afectate toate srl-urile, cele mici si fara contracte cu statul, sa fie clar.
Acelasi om politic, aceiasi cruciada impotriva micilor afaceristi, a celor multi si prosti.
Posibil sa fie un angajament luat de a sprijini astfel marii afaceristi, in privinta chioscariadei acestia fiind marile lanturi de supermarketuri, majoritatea cu capital strain, in principal european, iar prin forfetar pe langa eliminarea micii concurente si megalomania de a avea mai putini actori economici, mari si mai usor de controlat.
Ramane intrebarea daca posibilul angajament de a sprijini marii investitori a avut si o contraprestatie, sprijin in campanile electorale, promisiuni de noi investitii. Nu putem sti.
Cert este ca majoritatea capitalului privat din tara este strain, cele mai importante domenii sunt controlate din birouri situate in alte capitale. Bancile, petrolul, telecomunicatiile, industria auto, comertul si in buna parte constructiile sunt conduse din Europa. A fost pretul integrarii sau doar exces de zel din partea conducatorilor. Indiferent de motive sprijinul capitalului strain este mai mare si mai vizibil decat cel dat capitalului autohton.
Din acest punct de vedere avem nevoie de o politica liberala de moda veche, a se vedea perioada interbelica. Linia politica imprimata de actualul conducator nu este de asa natura si nici nu va fi.